De la Cornelia:La obiect punctarea asupra con centrarii, in situatii grele fara iesire se deschide orizontul sperantei, corpul lupta ca tot unitar.Un singur aspect specific la palierul "mintea aduce suferinta, dar iubirea tamadueste sau......este totul. Dar cum sa existe daca te temi ca om de atasamente de dependenta ...de multe altele, cum? Traim atat de putin si gandim atat de mult ca nu mai avem timp decat sa vorbim despre iubire si ramane atat de putin timp pentru a iubi, pentru a ne iubi unul pe celalalt,vai de noi. Ceau, ceau!
Tzitzi mic, apo "iubirea" este o traire permanenta, ce lagatura are ea cu timpul? Nici una. Poate doar iubirea aia senzoriala, da bag seama ca nu la aia te refereai. Crec ai avut "o zi mai slaba" sau ai uitat ochelarii de soare mufatz. Seamana a plingere mesajul asta, era aproape sa ma deprime, da nu-mi iese asta niciodata. Lasa ca te trezesti de dimineatza, iesi afara, vezi un rasarit, te rezemi de un copac, atingi cu mina pamintul, privesti adinc florile sau viatza din tot si ai toate shansele ce vezi un exemplu de iubire, cu destul timp si spatiu... atit de omniprezenta ca... n-ai cum sa uiti de ea niciodata. Asa poate vei SIMTI sa incerci sa fii Existentza, expresia acesteia, dat fiind faptul ca viata care curge, pulseaza, respira si prin tine si prin mine si toti cei apropiati este fix doar una, deci... sintem aceasta viatza unitara, mai mult decit utilajele astea, corporale, mai mult decit "lantzul amintirilor" mai mult decit comoara noastra de impresii mentale, conceptuale, subiective. Sintem egzagt, figz, sau neabarat ageazda viatz. Cu tot ce contine ea, cu toate reflectarile, oricit ar parea de greu de mestecat sau inchitzit acest aspect. Admite fie si numai pentru un minut ageazda inebdzie si poate ai sa SIMTI ceva special... un fel de liniste, de unitate, de incredere, uitind in fond de "impresia de tine" si de orice alte reactii la "lumea aparentzelor" E ca un vis, unii ii zic iubire, dar e ceva fara nume sau definitii, o unitate vie cu ceva infinit. Cu aceasta "senzatie" iti poate fi foarte lejer sa admiti orice ca natural, de inteles, de admirat, dincolo de toate aparentzele. Incearca! Sia!
De la Cornelia:La obiect punctarea asupra con centrarii, in situatii grele fara iesire se deschide orizontul sperantei, corpul lupta ca tot unitar.Un singur aspect specific la palierul "mintea aduce suferinta, dar iubirea tamadueste sau......este totul. Dar cum sa existe daca te temi ca om de atasamente de dependenta ...de multe altele, cum? Traim atat de putin si gandim atat de mult ca nu mai avem timp decat sa vorbim despre iubire si ramane atat de putin timp pentru a iubi, pentru a ne iubi unul pe celalalt,vai de noi. Ceau, ceau!
RăspundețiȘtergereTzitzi mic, apo "iubirea" este o traire permanenta, ce lagatura are ea cu timpul? Nici una. Poate doar iubirea aia senzoriala, da bag seama ca nu la aia te refereai.
RăspundețiȘtergereCrec ai avut "o zi mai slaba" sau ai uitat ochelarii de soare mufatz. Seamana a plingere mesajul asta, era aproape sa ma deprime, da nu-mi iese asta niciodata.
Lasa ca te trezesti de dimineatza, iesi afara, vezi un rasarit, te rezemi de un copac, atingi cu mina pamintul, privesti adinc florile sau viatza din tot si ai toate shansele ce vezi un exemplu de iubire, cu destul timp si spatiu... atit de omniprezenta ca... n-ai cum sa uiti de ea niciodata.
Asa poate vei SIMTI sa incerci sa fii Existentza, expresia acesteia, dat fiind faptul ca viata care curge, pulseaza, respira si prin tine si prin mine si toti cei apropiati este fix doar una, deci... sintem aceasta viatza unitara, mai mult decit utilajele astea, corporale, mai mult decit "lantzul amintirilor" mai mult decit comoara noastra de impresii mentale, conceptuale, subiective. Sintem egzagt, figz, sau neabarat ageazda viatz. Cu tot ce contine ea, cu toate reflectarile, oricit ar parea de greu de mestecat sau inchitzit acest aspect. Admite fie si numai pentru un minut ageazda inebdzie si poate ai sa SIMTI ceva special... un fel de liniste, de unitate, de incredere, uitind in fond de "impresia de tine" si de orice alte reactii la "lumea aparentzelor" E ca un vis, unii ii zic iubire, dar e ceva fara nume sau definitii, o unitate vie cu ceva infinit.
Cu aceasta "senzatie" iti poate fi foarte lejer sa admiti orice ca natural, de inteles, de admirat, dincolo de toate aparentzele. Incearca!
Sia!