joi, 1 aprilie 2010

Lumea "Spi...Rituala"

SINCERITATEA, SENINATATEA, SIMPLITATEA IN LUMEA SPIRITUALA – conferinta,
TEORIE SI PRACTICA IN SFERA SPIRITUALA – WorkShop [oct 2009]

Referent: Stephan – alchimist, astrolog – persoana fizica

Spiritul, un cuvint despre o existenta foarte general si abstract definita. Totusi putem desprinde imaginea unui element subtil care genereaza viata, inteligenta, evolutia. In linii mari e confundat cu sfintul spirit, ceva care se ocupa de bunul mers al “lucrurilor”.
Lumea spirituala deja devine o grupare care considera ca are ceva calitate distincta in directii subtile, vitale sau vitalizante, ceva mai inteligente si fireste cu un sens evolutiv. Bineinteles distinctia este in raport de masa intreaga a colectivului uman.
Simplu spus aceasta “lume spirituala” se doreste o expresie constienta sau vie a spiritului, a ceva atit de ambiguu definit, dar totusi o expresie a evolutiei umane ca specie si a individului. In linii mari acest Spirit are ceva legatura cu Adevarul si indirect putem intelege ca aceste fiinte spirituale sint cu ceva mai adevarate, mai autentice, mai naturale intr-un fel.
Privind realitatea subtila descoperim in plus fata de cea concreta lumea gindurilor care nu se vede cu ochiul liber, si cea a sentimentelor care doar o percepem interior in mod individual, si inafara vedem doar expresiile mimice ale unor stari sau emotii, si evident cuvinte sau fapte ce ar trebui sa derive din lumea gindurilor, a imaginatiei sau a intelectului.
Fara aceasta lume fina sau invizibila, a gindului si emotiei, faptura umana, ar parea inerta si inexpresiva ca o statuie. Aceste doua functii as putea spune ca sint insasi suflarea de viata a chipului de lut…suflul devenirii divine.
Ce individualitate distincta avem ginduri si trairi intime specifice, cam tainice sau discrete in lipsa perceptiei exterioare directe, iar ca fiinta colectiva utilizam un limbaj de exprimare comun si un inventar de conceptii despre lume generalizat. Existenta colectiva se bazeaza pe acest limbaj, si pe expresia ultima numita fapta.
Astfel distingem un Adevar subiectiv interior – intim, si unul obiectiv, general interpretabil aceasta expresie a lumii interioare, in cuvinte, atitudini si fapte. Numim sinceritate, expresia cit mai deschisa, transparenta, integrala a mesajului interior catre lumea obiectiva. Aceasta implica in special manifestarea explicita, simpla dar mai ales curajul de a afirma de a infaptui si elementele de contrast intre lumea subiectiva si lumea obiectiva…asanumitul curaj de sum gindesti si cum simti.
In lumea distincta a fintelor care se considera spirituale, ar fi de asteptat in mod logic sa descoperi fiinte cu calitatea unei exprimari foarte evidente, explicite, fiind mai constienti de gindul lor si de efectul repetitiei acestuia numit emotie, sentiment, pasiune.
Aceste ginduri Spirituale, ar avea legatura cu evolutia, cu intelepciunea unui progres continuu, si mai ales ar ecprima iubirea sau armonia intre adevarul subiecti-individual si cel obiectiv-colectiv. Am putea crede ca este chiar o expresie a ermoniei si constructitatii, asemeni spiritului vital universal.
In consecinta ar fi de asteptat ca la asemena ginduri ar fi ca efect si o asemenea atitudine evidenta, in suflet realmente spiritual, ar fi normal sa fie relaxat plin de umor, inocent si mai simplu spus senin ca cerul, luminos ca soarele si cald ca fiinta. Mai mult decit atit un suflet atit de constient de gindul sau ar putea sa il reduca la termeni atit de expliciti, de evidenti de comuni, incit ar fi expresia celei mai proverbiale intelepciuni, efectiv simple ca adunarea si scaderea.
Ce este totusi suprinzator ca oameni cu perceptii subtile si orientarea atentiei fata de aceasta lume a spiritului exista de cind s-a inventat apa calda si mersul pe panint. Si oare ce exprima acestia? In primul rind o idee separatista intre bine si rau care genereaza distinctia sau o gindire schizoida, schizofrenica care proiecteaza orice in termenii acestei dualitati, generind chair ideea de oameni buni si oameni rai…de aici nenumarate conflicte si mai ales consecintele lor absurde, ilogice si irationale.
Ce mai promoveaza lumea spirituala de la “inceputul lumii”? Insasi ideea ca lumea su siguranta are un inceput, deci in consecinta tre sa aiba si un sfirsit ca orice traba cu cap si coada… de unde promovarea oricind la moda a unui sfirsit al lumii in termenii cei mai apocaliptici. Evident de aici se naste radacina tuturor temerilor si suma lort nu este mica.
O alta idee spirituala este de a crea un dumnezeo perfect o data cu inceputul lumii, facut dupa chipul si asemanarea noastra, fiind vizibil in toate religiile descrieri ale lui fix asemeni temperamentului acelor popoare…razbunator si crud la evrei, apoi la ortodocsi si catolici, foarte compasional sau empatic la hindusi, foarte iertator si atoateindulgent la musulmani si fireste foarte violent sau crud.
Interesant cum poate exista o fiinta perfecta la care nu mai poti completa nimic, cu asemenea rudimente comportamentale si chiar de judecata, cind perfect inseamna ca acel ceva nu mai are unde evolua, in nidi o directie. Dar intreg universul numit creatie evolueaza intr-un flux si reflux continuu, cu fiecare revenire fiind mai armonios, mai inteligent in actiunea sa.
Perfectiunea in acest caz ramine doar un sens firesc si a o personifica este o exagerare… care… naste ideea de ierarhie, de superioritate si inferioritate calitativa sau functionala, ideea ca ceva este din punct de vedere static deja evoluat si plin de calitati si ceva lipsit de acestea si … nare ce face asa este el, care intotdeauna este el, celalalt sau de fapt ceilalti. Este ese exemplul cel mai fidel de gindire paranoica in care o fiinta se poate crede superioara genetic, si ceilalti au gena inferioritatii, si prin definitie sint rai si nasc tendinta de a te apara de ei, si mai ales de a-i exploata ca pe utilaje sau ca pe o materie prima.
Aceste 3 idei care au generalizat gindirea schizofrenica, cea parnoica si atitudinea permanent ostila-critica-plingacioasa despre si fata de mediu cu siguranta sint idei foarte spirituale, de fapt mai mult riatuale, repetitive, hinotice, redundante, care se promoeaza in mod fortat de mii si mii de ani ca baza genetica informationala, neoptionala din momentul in care esti inca in scutece.
Nici nu e de mirare cum a ajuns fiinta umana atit de infricoshata de viitor, si atit de dezgustata de propria viata din care nu intelege mare lucru, decit daca ii spui “de nu-ti place , da-o incoace”. Iar vizavi de sensul vietii fiecaruia a patra idee spirituala este chiar sincera. Se ia un personaj ceva mai impresionant, si se face pe spatele lui o legenda, cu levitatii, cu mers pe ape, multa reclama medicala cu vindecari si invieri, ca publicitatea si legendele suporta orice, chiar si Legendele Olimpului.
Faptul surprinzator este cum de ajung aceste legende legi sau povestile devin deodata sfinte si de necontestat cu incidenta pedepsei nesfirsite. Asfel existenta unor fiintele mitologice mesianice, mintuitoare genereaza certitudinea unui complezx de inferioritate, sentimentul nimicniciei personale, si o incredere nestramutata in orice si oricine, da nu in tine. Astfel scenetele politice sint deodata foarte posibile si lumea e plina de supermeni si vedete ale publicitatii si cosmeticii.
A patra idee spirituala se refera la alergarea despre un ideal fals de neatins si in termeni foarte abstracti sau complicati, de neconceput sau neimaginat si mereu ambigui ca si cuvintul dumnezeu, care este de nedefinit…inexprimabil, inexorabil, etc. Astfel apar termeni de neatins dar de urmarit, asa cum fac ciinii cind se invirt in jurul cozii.
De mii de ani omul cauta binele, si adevarul si nu l-a gasit nimeni si curios cum de rele sau de rau dai mereu fara sa le cauti, la fel si de micniuni care sint omniprezente, mai ales atitudinile false, formale, politicoase, si complet seci, lipsite de traire, pur mecanice, artificiale. De mii de ani nimeni nu a ajuns nici la mintuire, nici la nirvana, nici nu s-a eliberat, nici iluminat.
Dar oameni care se desavirsesc in calitatile sau pasiunea vietii lor au fost intotdeuna, oameni care isi cistiga din ce in ce mai multe grade de libertate, autonomie de verticalitate, prin propria initiativa sint nenumarati, dar prea banali prea simpli ca sa fie exemple demne de urmat.
Simplitatea, normalitatea, naturaletea, a fi o fiinta care are propria constiinta care distinge din orice pozitie, la orice ora din si din noapte, care este sensul perfectiunii, al actiunii lui de a fi…de a progrtesa…asa ceva poate toata lumea, mai ales animalele, ceea ce nu prea intereseaza, mai ales ca spiritual inseamna Superior…
Dar totusi pentru cei care inca mai cauta ceva, care mai vort ceva de la ei si de la viata si constiinta din ei, in mod natural, exista totusi o cale. La adevar se va ajunge intotdeuna prin sinceritate. Adica prin a exprima cit mai clar si transparent in atitudine sau simtire si a verifica in fapte concrete, orice afirmatie sablon, despre realitate si mai ales cautind dezvoltarea Constiintei, care este mereu vie in fiecare din noi.
La Iubire sau Armonie sau Intelegere se poate ajunge prin seninatate, sau multumirea neconditionata, o atitudine ce rezulta firesc in urma sinceritatii a constiintei ca lege si principiu suprem, care a nascut toate cirjele numite legi sau constitutii si alte labirituri morale sau civile. A exprima ce simti deja implica sa fii autentic sa fii tu insati din ce in ce… in orice imprejurare.
Mai ramine practica Spirituala, interioara, a ceea ce gindesti, a ceea ce te framinta, a ceea simti deja, ceva care se face prin entuziasm, pasiune, incredere si mai ales nevoia naturala de a verifica orice impresie subiectiva daca se intrupeaza intr-un adevar obietiv, util, pragmatic ca si existenta corpului nostru fizic. Aceasta nevoie de a actiona este foarte mult ajutata de sinteza tuturor ideilor, simturilor, pasiunilor in ceva numit SIMPLITATE, focalizata pe ASA, AICI, ACUM.
Inafara simplitatii intilnim alienarea, complicatul, abstractul care in derfintiv face abstractie de noi. Acum invit pe fiecare sa priveasca lumea spirituala actuala sa vada ce promoveaza si pe tine te rog sa vezi ce promovezi, si cit esti de SINCER, SENIN, SIMPLU. Succese in continuare si vei afla DE CE?
Astfel ai ocazia sa verifici si sa vezi care sint diferentele intre “Teoria si Practica in Sfera Spirituala!” Vei descoperi ca teoria este in esenta “spirituala” si doar o proclamatie, o afirmatie sau o presupunere care in lumea materiala trebuie sa o si poti urma oricind, sau verifica in fapte eficiente sau care sa se promoveze de la sine!

RTzat, 29. 09. 2009 Stephan - Alchimist